Iosif Vissarionovici Djugashvili, zis Koba, cunoscut în întreaga lume drept Stalin, a fost un individ aparte ridicat prin crimă pe culmile puterii în statul sovietic. Seminarist ratat, revoluţionar de profesie, tâlhar de vocaţie, e cel ce în primii ani ai Partidului Comunist Rus a îndeplinit funcţia de finanţator al acestuia prin arta lui de a pune în scenă aşa-numitele „exproprieri”, sau jafuri bancare, conform ideii că în revoluţie, scopul e scuzat de mijloace. Pentru a-şi îndeplini obiectivele s-a folosit de adevăraţi călăi ai morţii, unul dintre aceştia fiind Vasili Mihailovici Blohin.

Stalin a cultivat întreaga sa viaţă, cu perversă pasiune, arta complotului, a combinaţiilor tenebroase pentru cucerirea puterii. Lenin, în testamentul său politic, sublinia că Stalin acumulase o putere imensă şi că manifestă puternice înclinaţii de a nu ţine cont de părerea colegilor săi de guvern, dorind o substituire a conducerii colective cu o conducere personală absolută. Drept urmare, Lenin recomanda tovarăşilor săi de luptă care îi supravieţuiseră să aleagă un alt om în locul lui Stalin. Troţki, tovarăşul propus de Lenin pentru a-i prelua locul, va fi urmărit de Stalin o viaţă întreagă cu o ură neîmpăcată, reuşind să îşi lichideze inamicul prin intermediul lui Raul Mercader, în 1940 – la reşedinţa din Mexico City a „disidentului” sovietic. De fapt Troţki, departe de a fi un disident, era, în limbajul epocii bolşevice, un simplu deviaţionist de la linia Partidului, indicată de Stalin.Un general-maior sinistru Pentru cucerirea puterii Stalin a dispus discreţionar de trupele de securitate ale statului sovietic, iniţial numite CEKA, sau Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi Sabotajului, şi care, în perioada interbelică, sunt redenumite NKVD, Comisariatul pentru Afacerile Interne, ce poseda, pe de o parte, un sistem concentraţionar vast, pe