Vad ca a devenit un obicei al Guvernului sa simuleze consultarea (care este nu numai legala, ci si obligatorie) specialistilor din Consiliul fiscal. Cum poti sa trimiti un set de documente extrem de importante ( raportul pe situatia economica in primul semestru, proiectul si notele de fundamenare la rectificarea bugetara) in data de 29.07.2013 ora 10.22 , si sa ai programata aprobarea lor in sedinta de a doua zi, 30.07.2013? Cum poti sa te gandesti ca doar in cateva ore vei primi observatiile argumentate, analiza pe cifre ( la care “ai tai” au lucrat saptamani) la probleme macro vitale, care au impact direct asupra vietii noastre, a tuturor – basca, sa mai si tii cont de ele, sa faci eventualele modificari sugerate, unele chiar de natura legala, pentru ca, nu-i asa, observatiile primite trebuie apoi analizate si tinut seama de ele in elaborarea rectificarii bugetare. Pare, si este de fapt, o consultare de forma, sa fie acolo…daca asa “zice” legea, noa, le trimitem actele cu cateva ore inainte, ca oricum ni se rupe-n paispe de ce zic “pacalicii” aia.
Sa analizam un pic ce e consiliul acesta si cu ce sa mananca, cine - si de ce – este numit sa faca parte din el, care-i sunt “drepturile si indatoririle”… de ce nu este bagat in seama.
Legea 60 din 2010 ne spune la “Capitolul X- Consililul fiscal” ca avem de-a face cu o autoritate independenta, compusa din 5 membri cu experienta in domeniul politicilor macro si bugetare. Ei sunt numiti de Parlament dintre persoane nominalizate de Academia Romana, Banca Nationala, ASE Bucuresti, Institutul Bancar Roman si Asociatia Romana a Bancilor, avand mandat pe 9 ani. Presedintele Consiliului este ales prin vot secret chiar de catre membrii Consiliului. Nu avem de-a face cu functii onorifice, ei sunt platiti cu salarii corespunzatoare unui secretar de stat (presedintele), subsecretar (vicele) si 90% din salariul vicelui
