Nivelul de pregătire al oamenilor de la catedră este amplu discutat, în fiecare an, după examenul de definitivat şi concursul de titularizare.
Eşecul dascălilor la aceste trepte din cariera lor este pus, de cele mai multe ori, de către reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi cei ai sindicatelor din învăţământ, pe seama salariilor nemotivante din sistemul bugetar. Ca şi în anii trecuţi, concursul de titularizare ne arată situaţii parodoxale. Dascăli debutanţi, care abia au ieşit de pe băncile facultăţii, au reuşit să obţină note de peste 7, în vreme ce pentru alţii, acest prag este mult prea înalt, deşi se află de ani buni la catedră.
De exemplu, un dascăl care a susţinut concursul de titularizare la disciplina terapie ocupaţională are 35 de ani vechime în învăţământ. Gradul didactic I l-a obţinut cu nota 10. Conform metodologiei continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, pentru înscrierea la examenul de obţinere a gradului didactic I, dascălul trebuie să obţină calificativul de cel puţin “foarte bine” la aprecierile anuale, la inspecţia curentă şi la inspecţiile şcolare, în cazul în care au existat, din ultimii doi ani de activitate premergători înscrierii. Cu toate acestea, nota de la titularizare a acestui dascăl fost de 4,35.
18 ani vechime a adunat şi o învăţătoare care a dat concurs la discipline pentru învăţământul primar. Deşi a obţinut gradul didactic II cu nota 8,09, la titularizare nu a primi mai mult de 3,55. După 21 de ani în sistemul de învăţământ, o profesoară care predă limba franceză a obţinut la titularizare 3,35, deşi la definitivat a primit 7,12, examen susţinut cu câţiva ani înainte ca definitivarea în învăţământ să devină examen naţional.
Diferenţele mari dintre notele obţinute la gradele didactice şi cele de la definitivat şi titularizare ne arată că evaluarea dascălilor în vederea obţinerii grade
