- Cultural - nr. 158 / 14 August, 2013 Fecioara Maria este socotita de Sfanta Biserica cea dintai dintre toti sfintii, "mai stralucita decat cele ingeresti”, mijlocitoare a credinciosilor si aparatoare a lor in fata lui Dumnezeu. Adormirea Sa reprezinta una dintre cele mai de seama sarbatori, pregatita, dupa cum se stie, de un post de doua saptamani. In Sfanta Scriptura nu se aminteste nimic despre moartea Maicii Domnului, insa cantarile si imnurile de la Vecernia si Utrenia Sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta: cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia pe Maica Sa la Sine, cu trei zile mai inainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil, mutarea sa cea de pe pamant. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor ca sa se roage. S-a intors apoi acasa, unde a pregatit toate cele de ingropare, incredintandu-le pe vecine ca, mutandu-se la ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si vorbind ea acestea si invatand, s-a facut tunet mare si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Sosind cu trei zile mai pe urma Toma, care nu s-a aflat la preamarita ingropare, era mahnit foarte si intristat ca nu se invrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul adormit al Maicii Domnului. Cu hotarare de obste au deschis mormantul pentru dansul ca sa se inchine si el acelui preasfant si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormantul fara de sfantul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mangaiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar