Vad ca a devenit un obicei al Guvernului faptul de a simula consultarea (care este legala, ba chiar obligatorie) specialistilor din Consiliul fiscal. Cum poti sa trimiti un set de documente extrem de importante ( raportul pe situatia economica in primul semestru, proiectul si notele de fundamenare la rectificarea bugetara) in data de 29.07.2013 ora 10.22 , si sa ai programata aprobarea lor in sedinta de a doua zi, 30.07.2013? Cum poti sa te gandesti ca doar in cateva ore vei primi observatiile argumentate, analiza pe cifre ( la care “ai tai” au lucrat saptamani) la probleme macro vitale, care au impact direct asupra vietii noastre, a tuturor – basca, sa mai si tii cont de ele, sa faci eventualele modificari sugerate, unele chiar de natura legala, pentru ca, nu-i asa, observatiile primite trebuie apoi analizate si tinut seama de ele in elaborarea rectificarii bugetare. Pare, si este de fapt, o consultare de forma, sa fie acolo…daca asa “zice” legea, noa, le trimitem actele cu cateva ore inainte, ca oricum ni se rupe-n paispe de ce zic “pacalicii” aia.
Sa analizam un pic ce e consiliul acesta si cu ce sa mananca, cine - si de ce – este numit sa faca parte din el, care-i sunt “drepturile si indatoririle”… de ce nu este bagat in seama.
Legea 60 din 2010 ne spune la “Capitolul X- Consililul fiscal” ca avem de-a face cu o autoritate independenta, compusa din 5 membri cu experienta in domeniul politicilor macro si bugetare. Ei sunt numiti de Parlament dintre persoane nominalizate de Academia Romana, Banca Nationala, ASE Bucuresti, Institutul Bancar Roman si Asociatia Romana a Bancilor, avand mandat pe 9 ani. Presedintele Consiliului este ales prin vot secret chiar de catre membrii Consiliului. Nu avem de-a face cu functii onorifice, ei sunt platiti cu salarii corespunzatoare unui secretar de stat (presedintele), subsecretar (vicele) si 90% din salariul vicel
