Repere biografice. La douăzeci şi unu de ani, în 1911, Ho Şi Min s-a decis să cunoască lumea occidentală, părăsind Saigonul, angajându-se pe un vapor spre Marsilia şi Le Havre. A călătorit apoi în Africa, a lucrat ca muncitor în mari oraşe americane, s-a stabilit câţiva ani la Londra, pentru ca la sfârşitul Primului Război Mondial să se mute la Paris, unde, în 1919 a devenit membru al Partidului Socialist Francez, luându-şi numele de Nguyen Ai Quoc – „Nguyen Patriotul”. La Congresul de la Tours al Partidului Socialist Francez din 1920 a votat pentru aderarea la Internaţionala a III-a, considerând că problema colonială îşi va găsi o rezolvare prin partidul bolşevic al lui Lenin. Începând din iunie 1923 când a plecat spre Moscova pentru a urma cursurile Universităţii muncitorilor din Orient, Ho Şi Min a devenit un agent al Cominternului, fiind trimis în 1924 la Canton pentru a-i organiza pe revoluţionarii vietnamezi exilaţi.

În mai 1941, după ce s-a întors în nordul Vietnamului, Ho Şi Min a creat o nouă organizaţie de luptă anticolonială Viet-Min - Liga pentru independenţa Vietnamului; în aceeaşi perioadă Nguyen Ai Quoc a început să-şi spună Ho Şi Min. După capitularea Franţei în faţa Germaniei naziste în 1940, administraţia colonială franceză din Vietnam, acum subordonată regimului colaboraţionist de la Vichy, a fost preluată şi ocupată în 1941 de către japonezi; aceştia la rândul lor au fost alungaţi după 1945 din nordul ţării de către trupele comuniste chineze, iar din sud de către francezi cu ajutor american, ceea ce pe termen lung va duce la divizarea ideologică a ţării. În urma abdicării împăratului Bao Dai, pe 2 septembrie 1945, profitând de vidul de putere din nordul ţării, având în spate gherilele Viet-Min, Ho Şi Min a proclamat la Hanoi independenţa Republicii Democratice Vietnam. Ho Şi Min a fost primul preşedinte al Republicii Democrate Vietnam