Marea Serbare de la Putna şi primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni au avut un rol major în procesul de coagulare a generaţiei 1871 în jurul unor valori şi obiective comune. Exemplul acelor zile istorice se distinge prin sentimentele de unitate şi responsabilitate pe care le-a generat, într-un moment esenţial al istoriei României.

15 august 1871 marchează unul dintre cele mai importante momente în istoria noastră, din păcate încă prea puţin cunoscut. Atunci a avut loc Marea Serbare de la Putna, care a inclus şi primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni.Au participat la acele evenimente peste 3.000 de tineri români din toate provinciile ţării, printre care reprezentanţii de seamă ai unei generaţii de excepţie: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, G. Dem. Teodorescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi şi alţii.

Pentru cei pasionaţi de istorie, istoricul evenimentelor din 1870-71 merită parcurs cu atenţie. La fel de memorabile sunt şi cuvintele poetului nostru naţional, Mihai Eminescu, despre acele zile istorice. Este interesant de remarcat esenţa şi, dincolo de limbajul vremii, actualitatea tematicilor abordate de tinerii reuniţi la Putna în acele zile: (1) Prin ce s-ar putea dezvolta omogen întreaga junime română; (2) Cum ar putea contribui generaţia prezentă la generalizarea culturii; (3) Pe ce căi trebuie să se îndrepte junimea română pentru a-şi crea condiţiile unei dezvoltări sigure şi permanente; (4) Ce ramură a dezvoltării trebuie să atragă atenţia junimii „mai cu deosebire”. Pe scurt: care trebuia să fie rolul generaţiei tinere în modernizarea României, într-un moment cheie al dezvoltării ţării?

Este adevărat că nu a existat un program ferm în urma Congresului, însă s-a împlinit în bună măsură dorinţa exprimată de Mihai Eminescu: „Se va ridica simţul