Un bătrîn uscat, adus de spate, dar cu o privire fixă şi pătrunzătoare, merge pe stradă, iar în jurul lui e un roi de tineri cu camere şi microfoane. Din roi se desprinde cîte un posesor de microfon care îl mitraliază pe bătrîn cu întrebări: E adevărat că îl băteaţi pe Mihalache? Ce pensie aveţi? 30 de milioane e bine pentru dumneavoastră sau vreţi mai mult? Vă convine dacă o să ajungeţi la închisoare?

Dacă primiţi acelaşi tratament pe care li l-aţi administrat lor, deţinuţilor politici? E adevărat că aţi făcut parte din plutonul de execuţie al lui Antonescu?

Bătrînul se înfurie, se repede la tineri, înjură de Hristos, răspunde laconic şi evaziv la întrebări. La un moment dat, se opreşte: „Dom’le, vreţi neapărat să termin aicea? Eu am sufletul, eu am asta, cum se spune, cu tensiunea. Vreţi să termin aicea?“ Secvenţa vă e probabil cunoscută, mai mult de pe Internet decît de la TV. A circulat şi pe reţele sociale, şi pe site-uri, cu titluri referitoare la reacţia violentă a bătrînului. Care e şi el cunoscut: Alexandru Vişinescu, despre care Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a produs dovezi convingătoare că a torturat deţinuţi politici în lagărul de la Rîmnicu Sărat.

Pe zidurile din preajma locuinţei lui Vişinescu au apărut inscripţii de genul: „Torţionare, eşti acasă? Morţii nu te lasă.“ Cum de a înviat procesul comunismului în 2013?

Toată presa a scris despre asta, dar mult mai puţine ziare şi televiziuni au citat publicaţia de unde a pornit toată povestea: Gândul, care, pe 30 iulie, publica două materiale pe.info-ul la care a fost redus de criză, după lansarea pe hîrtie din 2005. Primul era un documentar despre o listă de 35 de comandaţi de penitenciare-Gulag, obţinută de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Conform Institutului, cei 35 sînt responsabili de moartea a 100 d