de Andra MARINESCU

andramarinescu@tribuna.ro

17 august 2013 00:04

0 vizualizari

A-A+

Acolo unde viaţa stă pe muchie de realitate şi unde oamenii sunt într-o continuă bătălie cu soarta un minim ajutor este ceva ceresc. Cu Claudia-Lucica Pomărac şi cu câteva tichete de masă, primite în urma donaţiilor de sânge pe care aceasta le-a făcut zilele trecute cu alţi vonuntari, am mers să dăm viaţă unor zâmbete şi mulţumiri. Nu au apă, trăiesc cu grija hranei în fiecare clipă şi cu mirosul gunoaielor la fiecare pas. Nu se pot bucura de frumuseţea copilăriei şi merg kilometri întregi să ajungă pe băncile şcolii din Şura Mare. Dar au o ambiţie necontenită pentru învăţătură şi fac asta fie că e caniculă, fie că e ger. Pentru un alt fel de viitor, spun ei...

Dacă ar fi să se scrie vreo scrisoare şi să fie trimisă la una din familiile din Drotleff, pe ea ar sta notată o singură adresă: Strada Drumul Ocnei nr. 3. Poştaşul nu are decât să caute destinatarul în cele câteva familii din cătunul de dincolo de Viile Sibiului. Dar oricum ar găsi repede, pentru că oamenii se cunosc între ei. Aşa se face şi cu itinerariul nostru. Împreună cu Claudia-Lucica Pomărac, cea care zilele trecute a donat sânge cu alţi voluntari, am mers să împărţim tichetele valorice primite în schimb familiilor nevoiaşe. Iar zvonurile cum că aici oamenii nu au mai deloc posibilităţi materiale sau financiare s-au dovedit a fi mai mult decât adevărate. De cum intri în regiunea numită Drotleff, simţi sărăcia apăsătoare. Oamenii se luptă cu ei înşişi, cu traiul aproape de imposibil şi cu chibzuinţa pe care trebuie să o aibă atunci când primesc alocaţiile copiilor, salariile sau pensiile. Pentru că bani nu sunt. Mâncare nici atât... Iar nevoile... Şi ele sunt la fel de multe şi de mari.

Galben pal. O viaţă dură...

Pentru că iniţial am avut un nume