Dacă vă întrebaţi ce are de-a face un doctor cu învăţământul o să vă răspund aşa: sănătatea începe cu simţul responsabilităţii, atât al medicului, cât şi al pacientului.
Iar responsabilitatea se întemeiază pe morală, care se educă şi se învaţă. Acasă, în primul rând, şi apoi în şcoală. Premizele sănătăţii unei persoane şi, mai departe, ale unei naţiuni se află în educaţie şi cultură.
Astăzi, în cabinetul meu, primesc pacienţi elevi de liceu care au dobândit boli severe. Foarte îngrijorător e că unele sunt degenerative, încă de la vârsta de creştere. Interogându-i, înţeleg că programul şcolar este mult prea încărcat. Ca exemplu, la clasa a IX-a, câte 7 ore la şcoală în fiecare zi; dacă adunăm şi minimum 3 ore pentru lecţii acasă, rezultă un program de lucru de cel puţin 10 ore! La o asemenea muncă, pentru un organism încă în formare, nu e de mirare că sănătatea cedează. Apoi, pe pragul spre viaţa de adult, la examenul de maturitate, unii elevi ajung să dea declaraţii la parchet, împreună cu profesorii lor...
Îmi amintesc cu bucurie şi azi cum în clasa noastră de liceu am fost 36 de elevi voioşi şi sănătoşi. Toţi ne-am luat bacalaureatul în vară şi am reuşit la facultate, prin examen. Cele mai frumoase amintiri le am din liceu. După aproape 30 de ani de la absolvire, încă mai ţin legătura cu unii profesori, pe lângă care m-am format ca om pentru viaţă şi am trăit emoţiile examenelor şi ale vârstei. Ori de câte ori se întâmplă să trec pe lângă liceu, îmi bate inima mai tare.
Acum, am lăsat să se încheie episoadele acute ale tristei sesiuni de bacalaureat 2013, să se publice studiile institutelor de sondare a opiniei publice în legătură cu percepţia populaţiei despre ceea ce s-a întâmplat, ca să putem avea o judecată la rece, înainte de a consemna răspunsurile unui sociolog şi om de cultură, domnul Gabriel Timoceanu, un edit
