Deşi face parte din Comisia pentru Justiţie ca membru supleant, Norica Nicolai are de protejat un trust de presă amic, şi nu principii.

EturboNews.com informează că un eu­ro­par­la­mentar român s-a adresat Comisiei Europene pen­tru apărarea libertăţii presei. Aparent, o ves­te bună. Vestea proastă este că Norica Ni­co­lai, europarlamentar liberal din grupul ALDE, nu libertatea pre­sei româneşti o apăra în scri­soarea adresată Comisarului pen­tru Justiţie, Viviane Re­ding, ci pielea Antenelor, a lui Voi­cu­lescu şi a celor implicaţi în afacerea şantajului aflată sub ancheta DNA. Pentru distinsa liberală cu studii juridice, cer­cetarea infracţiunii este „un atac orchestrat la adresa libertăţii media“, in­terogarea martorilor este curată „intimidare“ conducând la „înfricoşarea angajaţilor“. Se ex­portă astfel în forul european strategia de abu­rire elaborată de trustul Intact şi prac­ti­cată seară de seară în numele libertăţii presei: se învăluie autorii şi complicii infracţiunii cu larga libertate a presei, iar porcăria se face sub acoperirea jurnalismului. În această lumină con­fuză, propagandiştii Antenei 3 devin adevăraţi eroi ai libertăţii de expresie. Demersul de in­ter­venţie nu pare sincer, el fiind adresat Vi­vi­anei Reding, pe care Norica Nicolai a acuzat-o repetat de la tribuna Parlamentului European că este adepta „justiţiei selective“, deci res­pon­sabilă, alături de Barosso, de un deficit al democraţiei în UE. Scrisoarea este mai mult un semn de amor către Felix, partidul şi televiziunile sale. Nu contează dacă o astfel de poziţie pusă în vitrina Europei compromite, important este să îi facă plăcere şefului de par­tid şi aliaţilor săi. „Man­e­lism politic“, parcă aşa nu­mea însăşi Norica Nicolai la Congresul PC, pe atunci în opoziţie, acest model.

Nu o dată se iveşte întrebarea dacă apar­te­nenţa la un partid are sau nu efect alienant asu­pr