În perioada dintre cele două războaie mondiale, după ce Banatul s-a integrat Regatului României Mari, la Timişoara au funcţionat numeroase misiuni diplomatice străine. În 1922 au fost înfiinţate agenţia consulară a Italiei, viceconsulatul britanic, consulatul austriac, agenţia consulară a Franţei şi consulatul german. Trei ani mai târziu a fost numit, la Timişoara, un agent consular al Republicii Cehoslovace. În Timişoara mai funcţionau un consulat al Belgiei şi unul al Guatemalei. În 1934 e menţionat şi un consulat al Suediei iar în 1941 consulatul olandez şi cel al Paraguay-ului. Unele dintre acestea aveau un caracter onorific şi urmăreau, în primul rând, promovarea unor relaţii de natură economică.

Consulatele interbelice

Misiuni diplomatice ale ţărilor străine, consulatele din perioada interbelică, erau autorizate să funcţioneze în România printr-un exequatur dat de rege şefului oficiului consular iar unităţile administrative şi judecătoreşti aveau obligaţia de a recunoaşte autoritatea consulului. În Timişoara s-au înfiinţat, începând cu anul 1922, numeroase consulate care au funcţionat în perioada interbelică. În 1922 Giulio Cesare Codeca a fost numit agent consular al Italiei la Timişoara, sediul acestuia aflându-se în Piaţa Libertăţii nr. 2, unde funcţiona şi Banca Italiană. În acelaşi an, Sigmond Szana, director general al Băncii Timişoarei, a fost numit viceconsul al Marii Britanii la Timişoara, acest viceconsulat având un caracter onorific. Tot în 1922 şi-a început activitatea consulatul austriac, reprezentat de Ioan Behavetz, iar Legaţia Franţei şi-a înfiinţat şi ea o agenţie consulară în oraş, al cărei titular a fost numit Pierre Boullen. Tot în 1922 Felix von Landmann a fost numit consul al Germaniei la Timişoara, sediul acestei reprezentanţe aflându-se pe bdul Loga. A fost numit şi un agent consular al Republicii Cehoslovace în per