Săptămâna care a trecut a fost săptămâna regilor în România. Cu sau fără coroană, cu sau fără drept de înscăunare, recunoscuţi sau necunoscuţi, au inundat paginile ziarelor şi ale televiziunilor, de parcă se pusese undeva în joc o coroană şi se dăduse sfoară în ţară că cine va reuşi să o mulţumească pe prinţesă o va lua de soţie şi juma de Românie.
De ce doar jumătate? Pentru că jumădate este déjà arvunită. A mai rămas cam jumate, dacă nu mai puţin. Ce mai tura vura, cum se dădu sfoară în ţară, cum apărură peţitorii, prezentându-şi marfa şi zugrăvind-o în cele mai roz culori, deşi albastrul şi culoarea maro ar fi cele mai potrivite pentru a descrie situaţia în care se găsesc atât pretendenţii cât şi zestrea.
Ziua News ne scoate în faţă cu titlu de o şchioapă un candidat la mâna prinţesei România :”Regele Harry I de România”. Dacă te iei după titlu, ai zice că Harry şi-a depus déjà candidatura şi aşteaptă răspunsul. Numai că afară e vopsit gardul şi înauntru e leopardul. Departe de a se baza pe ceva real, articolul prezintă doar unele presupuneri nu ştiu ale cui, probabil nici măcar ale autorului ci doar ale celui care plăteşte masa, vizavi de unele manevre ale lui Băsescu de a aduce în fruntea ţării un rege, altul decât Mihai. Ipotezele avansate se bazează practic doar pe antipatia lui Băsescu faţă de Mihai şi pe cumetria sa cu Paul de Lambrino. Acum este adevărat că nici Mihai nu mai poate reveni pe tron după ce a abdicat, nici fetele sale nu se pot sui pentru că puse pe scaunul papal ar cădea testul şi Legea Salică nu le dă dreptul.
Dacă aplicăm această lege care este încă în vigoare conform Casei Regale Române dinainte de schisma lui Mihai, la tronul României pot aspira 14 prinţi toţi de Hohhenzollern, printre care şi printul Nicolae, pomenit şi el în articol, dar creditat cu prea puţine şanse, deşi legal ar fi mult mai îndreptăţit decât Paul