Săptămîna trecută a luat sfîrșit Ramadanul, perioada în care credincioșii musulmani țin postul dur de la răsăritul soarelui pînă la asfințit, perioadă în care se abțin de la mîncare și băutură. Acum vremea s-a mai dres pe meleagurile new-jerseyene, dar cu două săptămîni în urmă temperaturile erau atît de înalte, încît cu greu pot să-mi închipui cum rezistau fără apă.
În timpul Ramadanului am avut ocazia să mergem la moschee, unde am fost invitați de o familie de studenți tadjici; așa este primit la musulmani ca în timpul ramadanului să invite oaspeți și să-i servească cu mîncăruri tradiționale. La moschee, am avut parte de o scurtă prezentare a islamului, iar unul dintre vorbitori ne-a spus chiar că potrivit religiei lor toți oamenii, de fapt, se nasc musulmani. Imam-ul, care este liderul spiritual din acea moschee, ne-a spus că pentru musulmani Allah este cuvîntul care înseamnă Dumnezeu, cuvînt care nu are plural așa cum se întîmplă în alte limbi. Un fost creștin de culoare trecut la religia musulmană ne-a vorbit despre faptul că postul din timpul Ramadanului cultivă credincioșilor mai multă disciplină, iar un indian dintr-o veche familie de preoți budiști ne-a povestit emoționant cum a ajuns să realizeze că de fapt Dumnezeu este viu și că religia musulmană este cea mai potrivită pentru el.
A urmat rugăciunea înainte de iftar sau altfel spus - înainte de ruperea postului, care se face prin servirea a trei curmale - așa precum își înceta postul profetul Mohamed. În timpul rugăciunii bărbații se roagă separat de femei, iar rugăciunea și închinăciunile repetate pînă la pămînt au durat în jur de 15 minute. După rugăciune, am fost serviți cu curmale, iar în timpul mesei am avut ocazia să continuăm discuția despre tradițiile islamului. Am întrebat un comesean ce înseamnă pentru el războiu sfînt, iar el mi-a răspuns că dacă ar exista cev