"Totul costa bani. Pranzuri gratuite nu exista!", zice unul din marii economisti ai lumii, Milton Friedman. Asta inseamna ca cineva plateste mereu faptele, evenimentele, inclusiv excesele si abuzurile politicului.
Cine si in ce scop? Ei bine, raspunsul la aceste intrebari, daca ar fi dat la timp, ar putea scuti societatea romaneasca si pe cetatenii alegatori sa achite intr-un final ei insisi nota de plata.
Fiindca intr-o tara democratica, nu poate incepe o campanie electorala fara ca presa sa fie informata asupra mijloacelor, de orice natura, de care dispune oricare candidat sau formatiune politica. De ce? Oricine banuieste: pentru a asigura egalitatea de sanse, pentru a da posibilitate electoratului sa aleaga in cunostinta de cauza.
De aceea avem in loc de programe politice, exercitii de imagine
Asadar campania electorala a inceput, ceea ce nu inseamna neaparat ca s-ar fi oprit vreodata in acesti aproape 24 ani. Primii au iesit la rampa, insa, cei mai dornici de victorie, poate de revansa, Partidul Miscarea Populara. E de mentionat liderul numit al acestuia, Eugen Tomac, si el un posibil candidat prezidential, foarte activ in spatiul public cu comunicate de presa stereotipe despre "catastrofa si dezastrul guvernarii".
Ceea ce, sa spunem, nu costa mult. Dar iesirile in prim-plan ale Elenei Udrea costa. Si nu putin. Mai intai ca este vorba de pregatirea unor activitati, evenimente, intamplari propice iesirii ei in evidenta, uneori cu sute de oameni, apoi de prezenta unui grup de prieteni, comilitoni, garzi, a reporterilor, a jurnalistilor, a televiziunilor... si, in sfarsit, de introducerea pictorialelor, a videoclipurilor, a filmuletelor in paginile ziarelor si in programele televiziunilor de stiri sau/si de entertainment. Ori poate i se face publicitate "gratuita"? De catre cine si in ce scop?
Ima
