Dat în patima reţelelor de socializare, un amic, dezinteresat, mă anunţă că mă înjură unii, cu patimă şi foc, pe net. Din ce pricină? - zic. Cică alt subiect predilect, de comentat în jurnal, în afară de personajul iubit din vârful politichiei dâmboviţene, nu mai am? „Mai slăbeşte-l, dom’le! Ne-au dat conjuncturile istorice un preşedinte mai de soi, patriot, curat reformator, jucător, providenţial şi noi cum ne manifestăm ataşamentul fierbinte? Vezi, mata, că mai învârt şi alţii politica cea mare a neamului! Mai uită-te şi la actoraşii politici de la Olt!”.
Ei, da, asta de pe urmă ar fi o temă de reflecţie. Cam bănuiesc din ce parte vin înjurăturile, recte... sugestiile. Mie-n sută, căuzaşii sunt fani fanatizaţi ai zeificatului din dealul Cotrocenilor, care-l au pe... Naşu-n suflet, niscaiva animatori de pe... „dreapta autentică”, de pe la „Forţa Civică”, „Noua Republică”, ori de la fantomatica „D” plus „A” scoasă de la... casare de traseiştii Pavelescu şi Ungureanu. Ori de la făcătura băsistă „Mişcarea Populară” - copy paste de la „Mişcarea pentru România”. Ce poţi să comentezi despre aceste partiduleţe şi mişculaţii, că pe la Olt n-au scos capul, nu se... prizăresc în peisaj. Cât despre PDL Olt, tăcere... endemică! Unde-or fi vremurile faste, când portocaliii judeţeni, ajunşi în fruntea bucatelor, îşi disputau şi partajau democratic deconcentratele, neratând (la epurarea politică din administraţie) nici posturile de portari şi femei de serviciu? Vremurile mirobolante în care ofereau sinecuri şi favoruri alde Ionică şi alţi foşti fesenişti (fondatori) revopsiţi conjunctural în democrat şi liberali.
Să revin însă la obiecţia principală: de ce mai înmuiem pana în cerneală pentru inconfundabilul nostru preşedinte-salvator şi dănţăuş? Păi, pentru că deşi a fost demis printr-un vot popular uriaş, el este încă acolo, la butoane, în fostul pala