"Sa stii ca sunt pe jumatate tiganca", imi zise fata cu care tocmai ma "combinasem" prin spital. A spus-o ca si cum ar fi zis "trebuie sa te avertizez in legatura cu ceva despre mine".
Stiu ca eram in liceu, amandoi internati, eu pentru o operatie, ea pentru o sinuzita si pentru faptul ca spitalul i se parea un loc genial, in care putea cunoaste baieti. "N-are nimic", i-am zis eu cu toata seriozitatea de care eram capabil cand eram imbracat in pijamale din alea cu dungi, de pensionari.
M-am gandit "ce avertizare ciudata!" Cand am mai crescut, mi-am dat seama ca e relevant pentru felul in care gandesc toti cei care se considera tigani si pentru ce stiu ce se gandeste despre ei. Si le spun tigani pentru ca stiu personal sute de membri ai etniei si niciunul nu mi-a zis vreodata ca el e rrom.
Cand am vazut stirile despre moartea "regelui" Cioaba, am avut inca o confirmare a reversului medaliei - pentru opinia publica din Romania, reprezentantii rromilor nu sunt activistii sau jurnalistii inteligenti si bine intentionati din care avem destui in Romania, ci un personaj cam primitiv in planul imaginii, prost vorbitor, intitulat pompos si fara nicio legatura cu realitatile tiganesti, rege. Poate bine intentionat, dar raspandind aceasta perceptie despre el si comunitatea pe care pretindea ca o reprezinta in totalitate.
De fapt, Cioaba este relevant pentru o mica parte a comunitatii rrome, cea locala, din zona in care locuia. Asta imi aduce aminte de momentul in care rromii din Targu Jiu si-au proclamat, prin anii '90, un "stat al tiganilor", in judetul Gorj. Ma uitam cu tata la televizor la asta si el, brusc, l-a recunoscut pe "primul ministru" al statului asta.
Premier care facea cazane si care ii vanduse unul bunicului meu. Era la fel de relevant pentru tiganii din Romania - sau din Gorj - precum a fost Cioaba. Sta