La inceputul seriei mele de articole, care s-au ocupat de evenimentele din “Primavara Araba” asa cum s-au manifestat in Egipt si publicate intre 27 ianuarie 2011 si 27 noiembrie 2011, scriam in primul articol al serialului (Mubarak, ultimul Faraon?), inainte de rasturnarea lui Mubarak: Egiptul este patria ideologica a islamismului politic secular, reprezentat de Nasser si cel religios, care a a stat la baza radicalismului islamic actual (Hassan al Banna si Sayyed Qutub) – ambele isi au originile in Egipt. Fratia Musulmana (sau Fratii Musulmani – al-ikhwān al-muslimūn) sunt probabil cea mai mare forta politico- religioasa din Egiptul modern. Intr-un conflict politic, dupa o posibila rasturnare a lui Mubarak, au multe sanse sa acapareze puterea politica din aceasta tara, dezastruos pentru regiune si pentru Occident. Opozitia democrata, faramitata si plina de conflicte nu are nici o sansa impotriva curentului religios reprezentat de Fratii Musulmani si de partidele religioase acolite. LINK

Bineinteles ca aceasta “profetie” involuntara si-a gasit implinirea si Egiptul traverseaza astazi, dupa o experienta dureroasa, drumul de la islamismul religios al Fratilor Musulmani la cel politic-secular al lui Nasser reprezentat de Generalul el-Sisi. Nasserismul ca doctrină politică. Nasserismul este o ideologie a stângii naționaliste arabe, bazată pe filozofia politica a lui Gamal Abdel Nasser, unul dintre cei doi lideri principali ai revoluției egiptene din 1952 și al doilea președinte al Republicii Egipt. Nasserismul a combinat elemente ale socialismului arab , republicanism, naționalism, anti-imperialism șI creerea unei axe internaționale de ne-aliniere . Între anii 1950 – 1960, Nasserismul a fost printre ideologiile politice cele mai puternice din lumea arabă . Acest lucru a fost proeminent după criza Suezului din 1956 (cunoscut în Egipt ca fiind agresiunea tripartită), r