Casa de Cultură Suceava ascunde multe amintiri din perioada de aur, 1969 – 1989, când generaţii întregi au gustat din plin activităţile culturale, multe şi diverse, care s-au petrecut într-o instituţie ce poartă semnătura arhitectului Nicolae Porumbescu. Sucevenii, tineri şi vârstnici ai acelor vremuri, au supravieţuit fără telefoane mobile, iPod, iPhone, iPad, LCD-uri, LED-uri, computere performante, Facebook, internet, pentru că la Suceava exista un nucleu al culturii, al distracţiei de bună calitate.
Seri sucevene, cenaclu literar şi studiou de poezie
Nu erau multe alternative de a-ţi petrece timpul liber, astfel că serile sucevene, la care se putea intra gratuit, în fiecare săptămână, în sala mică a Casei de Cultură, au însemnat pentru tinerii de atunci adevărate „oaze de cultură”. În această sală au făcut tradiţie cursul „România pitorească”, sub oblăduirea conf. univ. dr. Ion Popescu Argeşel, curs la care cei prezenţi aflau lucruri interesante despre rezervaţiile naturale din ţară, şi cursul „Serile Eutherpei”, coordonat de profesorii Sever Dumitrache şi Emil Satco, unde erau abordate subiecte din domeniul muzical.
Studioul de poezie „Albatros”, iniţiat şi coordonat de profesorul Ion Cozmei, la care, lunar, duminica, erau invitaţi poeţi, critici literari, a însemnat enorm pentru creatorii şi iubitorii de literatură din Suceava.
Dr. Ioan Ieţcu mărturisea, la un moment dat, că „serile sucevene au echivalat pentru mine, care le-am frecventat cu regularitate, dar cred că şi pentru mulţi alţi participanţi, cu o a doua universitate. O necesară completare şi îmbogăţire a cunoştinţelor umoristice şi artistice, dar şi prilej de a ne cunoaşte mai bine judeţul”.
„O şcoală de rezonanţă a sufletului şi spiritului românesc”
Poetul Constantin Severin ne-a spus că era nelipsit de la acest club al poeziei, unde s-a ocupat o peri
