Valurile duble sau triple de ipocrizie care au urmat mortii lui Florin Cioaba impun singurele cuvinte care descriu cel mai bine starea din ultimele zile: o tiganie.
Ironic, ea a capatat cele mai grave accente in gesturile, declaratiile si reactiile noastre, nu in cele ale reprezentantilor comunitatii rrome.
Iar cu exceptia teatrului absurd facut de fiul lui Florin Cioaba, Dorin, in jurul facturii de 350.000 de dolari, toate celelalte reactii ale liderilor rromilor au pendulat intre decenta si bun simt.
Mi-a fost teama o clipa ca daca factura ar fi ramas la valoarea initiala vom avea parte de un alt scandal international, unde rromii credinciosi ai fostului rege autointitulat ar fi luat cu asalt portile spitalului din Antalya intru recuperarea valorosului trup parasit de viata. Am avut noroc.
O greseala de traducere, un zero in plus initial sau in minus dupa negocieri, ori interventia unor oficiali ai dimplomatiei romanesti au facut sa scada costurile spitalizarii la un pret rezonabil. Supusii regelui au platit si trupul a fost adus in tara.
Daca rromii au reusit sa se comporte decent, presa in schimb, unii jurnalisti si invitatii lor s-au intrecut in ipocrizii, in discriminari sau in bataie de joc pe fata la adresa unei comunitati asupra careia s-au descatusat toate frustrarile si ura de care dispunem.
Inca o mostra a incapacitatii de a intelege, de a comunica si de a empatiza cu adevarat cu etnia rroma. La o televiziune de stiri ipocrizia friza nesimtirea: in timp ce rulau imagini minute in sir de la petrecerile rromilor sau din cateva case de-ale lor unde aurul dadea pe afara, realizatorul si invitatii se straduiau sa explice telespectatorilor cat de ipocrit e sa speculezi suferinta in astfel de momente.
Pe aceleasi imagini cu bulibasi, regi si imparati rromi placati cu aur din cap
