Plecarea lui Adrian Sarbu din fruntea CME e de ani de zile o mantra repetata mai ales de competitorii celui care a inventat televiziunea comerciala in Romania. Problema a inceput sa se puna mai ales de prin aprilie 2012, cand viitorul CME era previzibil, ca urmare a ultimei tranzactii cu Time-Warner, scrie pe blogul sau Iulian Comanescu. La cald, cateva explicatii:

Adrian Sarbu este un vizionar media, care a creat excelenta in Romania si pe alte piete pe care le-a gestionat prin CME, cu costuri mari. Pierderile financiare din ultimii ani se vad in toate comunicatele de presa. In momentul de fata, CME inseamna mai degraba Time-Warner, o companie cu o filozofie diferita de a CME. Daca poate fi comparat cu ceva, CME-ul lui Ronald Lauder seamana cu Ringier, adica o firma mica, expansionista, mobila si vizionara, care se intinde pana departe. Time-Warner e, comparativ, un colos cu multi actionari, AGA si o presiune pe dividende/profit care nu exista in CME-ul lui Sarbu si Lauder. Problemele CME au inceput sa apara in criza economica, atunci cand creditele care finantau expansiunea au devenit oneroase pentru firma. In 2009, compania a cedat 31% din actiuni catre Time-Warner, pe o suma modica, 241,5 milioane de dolari, ceea ce inseamna o valoare a intregii companii de 780 de milioane de dolari. Cu doi ani inainte, pornind de la tranzactiile intre Adrian Sarbu si Ronald Lauder, se putea calcula o valoare de un miliard de dolari numai pentru operatiunea din Romania. Din portofoliul CME-ului lipseste pay tv-ul, care e unul din cele mai bune business-uri ale acestor ani. Adrian Sarbu s-a concentrat pe freeview, televiziuni pe care a incercat sa le faca lider de audienta, pentru a sari, ulterior, la OTT (televiziune prin internet), cu Voyo. Date fiind pierderile din ultimii ani, putem sa ne-aratam viteji dupa razboi si sa spunem ca lucrurile se puteau face altfel. Co