Cum să mai discute cu cineva, despre care, nu demult, a declarat, în public, că este „nesimţit”, „ticălos”, „tupeist” şi „extremist”, sugerând că ar fi instabil mintal?! Mai ales că acel cineva l-a etichetat, de asemenea, în urechile naţiunii, drept „mitoman”, „pisicuţ” fricos, „maimuţică”, „puşti obraznic” şi l-a căutat la doctorat, taxe, privatizare, agricultură, deşi nu era treaba lui. Astăzi, Victor Ponta, a fost chiar blând. „Nu discut cu oameni neserioşi!”, i-a răspuns el, prin intermediul presei, lui Traian Băsescu, care îi reproşase de dimineaţă, folosind acelaşi canal, că nu-i răspunde la telefon ca să-i semnaleze problemele. Firesc, după ce se bălăcăresc în văzul lumii, oamenii obişnuiţi se şterg din agende şi nu-şi mai vorbesc, uneori, o viaţă întreagă. Întâmplarea face însă ca persoanele Băsescu şi Ponta să ocupe funcţii neobişnuite, fiind unul preşedinte şi celălalt premier, iar, la acest nivel, exhibarea sentimentelor proprii este de prost gust şi lipsa de comunicare, periculoasă.

În fişa postului de prim-ministru, nu intră refuzul de a dialoga cu şeful statului pe o temă de interes naţional, chiar dacă aceasta – situaţia producătorilor agricoli, în cazul de faţă – este gestionată exclusiv de guvern. Dl Ponta însă confundă relaţiile interinstituţionale cu cele interpersonale şi demnitatea cu ţâfna, dovadă că – să mă exprim elegant – nu-l dă discernământul politic afară din casă. Evitând să discute între patru ochi cu preşedintele despre producţia record de pătlăgele, de exemplu, îi oferă prilejul să se exprime public la adresa guvernului, iar dl Băsescu atâta aşteaptă. Astăzi, în tricou şi cu şapcă, a îmbrăţişat cauza producătorilor de cereale, care, într-un an bun, câştigă cât într-unul prost, fiindcă Executivul a desfiinţat certificatele de depozit. „Mi se pare strigător la cer!”, s-a indignat preşedintele, menţionând imediat că nu are cui