Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat, la 21 august 1862, actul de infiintare a corpului de ofiteri sanitari. Prin inaltul Decret Romanesc nr. 4.629 a luat fiinta Corpul Ofiterilor Sanitari din Armata si Directia Generala a Serviciului Sanitar Roman, atestandu-se, astfel, medicina militara ca element specializat pentru asigurarea sanatatii efectivelor militare.
Inca de la inceputurile ei, medicina militara a beneficiat de profesionalismul si calitatile generalului de divizie medic dr. Carol Davila, care la acea vreme era inspector general al serviciului sanitar al armatei, director al Scolii de Medicina (intemeietorul invatamantului medico-militar si medical superior din tara noastra), inspector al administratiei centrale sanitare si efor al spitalelor.
Elaborarea 'Instructiunilor pentru functionarea ambulantelor' si a 'Deciziei relative la serviciul ambulantelor in armata', precum si promulgarea, prin Inaltul Decret nr. 1125/15.04.1882, a 'Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei' au creat cadrul normativ de functionare a serviciului sanitar militar, condus de o directie specializata existenta in cadrul Ministerului de Razboi.
Astfel Romania intra in randul select al unor tari ca Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Turcia, state cu traditie in medicina militara. Medicii militari romani de toate specialitatile au devenit, in timp, personalitati recunoscute de lumea medicala pe plan intern si international.
Istoria medicinii militare se suprapune cu istoria militara a poporului roman, fiind cunoscut modul in care personalul sanitar al Armatei Romane, dovedind inalt profesionalism si spirit de sacrificiu, s-a implicat in momentele cruciale ale istoriei: Razboiul de Independenta (1877 - 1918), Razboiul de reintregire nationala (1916 - 1918), cel de-al doilea Razboi Mondia
