Există două medicamente miraculoase, vindecă orice boală: maşinile pentru bărbaţi (două pe an, înainte de masă) şi hainele pentru femei (între mese, pe stomacul cât mai gol). Iubirea este acel sentiment minunat care ne face să înflorim, să ne simţim nemuritori şi să nu punem mai presus de persoana dragă decât, cel mult, banii şi alte mărunţişuri. Aveam odată, cu nişte ani în urmă, 38 de grade Celsius, cu bătaie spre 41. Gripa mă luase ostatică şi cerea o sumă uriaşă de ceai de muşeţel, în schimbul eliberării mele. M-am deplasat cu demnitate în bucătărie, pe cele patru membre de care dispun, şi nici azi nu ştiu cum am reuşit să aprind aragazul – nu sunt sigură că n-am mai aprins alte două apartamente, cu această ocazie. În ibricul cu apă clocotită, am pus mai întâi cimbru în loc de plante medicinale, din greşeală. Mi-am dat seama la timp, am basculat porcăria în gunoi şi-am luat-o de la capăt. A doua oară, n-am mai pus cimbru, am pus pătrunjel uscat, dar oricum era un progres. A treia oară, am nimerit muşeţelul (tot din greşeală, de fapt voiam să iau mătrăgună, viaţa nu mai avea sens). După ce-a fiert, l-am strecurat printr-o pâlnie - febra atinsese 41 cu 5, ce vreţi - şi l-am băut cu ghiogâlţuri. Florile de romaniţă mi s-au blocat în omuşor şi-am tuşit 40 de minute, ca dama cu camelii. Cu cana goală şi gâtul plin, m-am împachetat în plapumă, rugându-mă să ia foc blocul şi, pe această cale, să mă scape de tremurici. Aveam nişte frisoane care ar fi umilit orice bolnav de malarie. Am vrut să iau două aspirine, am luat din greşeală patru (fiindcă eram convinsă că văd dublu) şi am adormit cu gura deschisă. Am visat că Patapievici mă bătea cu o lopată-n cap şi răcnea la mine că nu sunt suficient de cultă. M-am trezit lac de apă, jurându-mă că voi da de duşcă mai multă filosofie. În tot acest timp, iubitul meu de atunci era plecat hăt, departe, în faţa blocului, spăla maşi