Au uitat oare romanii să se “revolte", au încetat să mai "mişte lucrurile"?
Cand ai scris ultima oară o petiţie? O întrebare al cărei răspuns te poate pune într-o postură considerată de mulţi defavorabilă, aceea de "petiţionar".
Petitionar nu inseamna doar sa transmiti o adresa catre o institutie sau autoritate, inseamna mai mult: inseamna ca esti o persoana ambitioasa, orientata pe rezultat, dornica sa indrepte lucrurile, avida de "normal". Esti un exemplu pentru generatia actuala si un etalon pentru generatia viitoare.
Personal, fac parte din categoria oamenilor care nu doar spera sa se intample ceva ci chiar fac ceva pentru ca lucrurile sa se intample. Si pentru ca stiu ca informatia iti creeaza pe langa siguranta si o puternica dorinta de nou, un sentiment de "lucrurile pot fi si altfel", va invit sa privim petitiile din perspectiva unui instrument util in a genera schimbare.
O radiografie a aplicarii legislatiei privind dreptul romanilor la petitionare pe anul 2012, scoate la iveala o tara divizata, un dezechilibru intre autoritati sufocate de petitii si grav subdimensionate ca resursa umana si autoritati cu o activitate mai mult decat lejera din prisma relatiilor publice.
Iata care a fost situatia celor mai accesate autoritati si institutii publice din Romania pe parcursul anului trecut. Infograficul atasat ilustreaza o realitate aproape uimitoare a numarului cetatenilor care solicita interventia si suportul autoritatilor in diverse situatii.
Cea mai "accesata" autoritate anul trecut a fost Ministerul Afacerilor Interne, cuprinzand toate structurile acestuia, care a primit nu mai putin de 539.615 petitii. Un numar impresionant daca este sa ne gandim ca, potrivit ultimului recensamant, Cluj-Napoca, cel mai mare oras dupa Bucuresti ca numar de locuitori, are putin peste 309.000 persoane.
Pe locul secund apare Minist