A început sesiunea de toamnă a bacalaureatului 2013 şi sunt convins că şi la sfârşitul acesteia se vor vărsa multe lacrimi, în special de către părinţi, vor fi dezamăgiri, speranţe năruite şi mulţi tineri care vor păşi în viaţă cu o neîncredere totală în viitorul lor. Şi de aici, pentru unii începe calvarul, drumul în străinătate în care foarte mulţi se pierd, ajungând să recurgă la cele mai josnice practici de supravieţuire: prostituţie, atitudini de genul lui Mailat, trafic cu droguri, jafuri sau cerşetorie etc.

Oare nu este datoria statului să le asigure tuturor tinerilor deştepţi sau mai puţin deştepti, frumoşi sau mai puţin frumoşi, bogaţi sau mai puţin bogaţi şanse de a se putea integra şi a-şi găsi un loc de muncă în propia lor ţară? Numai că ce speranţe să aibă ei când ştiu că oameni cu o pregătire profesională solidă cum sunt: medicii, inginerii sau profesorii sunt îndemnaţi să plece din ţară, pentru a putea supravieţui, iar mulţi dintre cei ajunşi la bătrâneţe trăiesc de la „cantina săracilor”.

De mai bine de 15 ani se tot vorbeşte despre un bacalaureat de tip A, B şi C în care să fie stipulat prin lege ce drepturi sau interdicţii au fiecare dintre cei care au promovat una dintre aceste variante şi totodată, pentru fiecare să existe forme de perfecţionare şi integrare profesională. În acest sens, miniştri educaţiei de până acum nu au făcut nimic, în schimb au fost un fel de „doctor Ciomu”, fiecare urmărind, printre altele, să-i ciuntească predecesorului său parte dintre reformele implementate. Or, sper că dumneavoastră să nu suferiţi de această maladie şi să tăiaţi tot ce s-a făcut bine până acum dimpotrivă, poate reuşiţi să adoptaţi această variantă de bacalaureat despre care s-a tot vorbit. Vedeţi, refuzul unui număr mare de elevi de a se prezenta la acest examen este cea mai bună dovadă că ei sunt în măsură să se autoevalueze în raport c