La încheierea secerişului şi în pragul toamnei calendaristice, se-aude din partea autorităţilor zvonul (dacă nu chiar certitudinea) că în 2013 ne procopsim cu un an agricol foarte bun. Argumente: producţia totală de grâu e cu 40 la sută mai mare decât în anul trecut; sporuri consistente de recoltă se anunţă şi la orz, secară, rapiţă, floarea-soarelui. Una peste alta, ar trebui să fim optimişti, că producătorii agricoli vor câştiga din valorificarea cerealelor, vor prospera şi, implicit, sectorul agricol va avea o contribuţie însemnată la creşterea Produsului Intern Brut şi a încasărilor la bugetul statului. Realitatea de pe piaţa autohtonă de cereale ne arată însă cu totul altceva.
Potrivit aceloraşi autorităţi, preţurile grâului (în special) au scăzut la jumătate, comparativ cu anii precedenţi. Cu resursele pecuniare terminate şi fără posibilitatea de a-şi conserva recolta în spaţii de depozitare adecvate (certificatele de depozit fiind desfiinţate de guvern), fermierii sunt constrânşi să vândă samsarilor şi rechinilor de pe piaţa „liberă”, în pagubă, la preţuri de nimic. Preţuri impuse, cum zic gurile rele, de companii sau carteluri care căpuşează piaţa şi sfidează regulile concurenţei. O situaţie în care guvernul e prins pe picior greşit şi care îi oferă preşedintelui Băsescu (aflat într-o avântată campanie electorală pentru mişcarea sa populară) încă un prilej să atace guvernul şi să-şi arate utilitatea şi responsabilitatea de garant al fericirii naţiei.
Inspirat de consideraţiile fostului ministru portocaliu Stelian Fuia, al cărui oaspete a fost ieri, preşedintele constată că „într-un preţ de 140-145 de euro, la nivel de fermier, şi 197 de euro, cât se vinde acum grâul românesc în Egipt, există o diferenţă majoră de preţ”. Diferenţă care, sugera dom’ preşedinte, intră în buzunarul traderilor. „Sunt patru-cinci mari firme străine care