Ziua de 24 august aminteste unul din cele mai tragice evenimente care a lovit civilizatia antica: in acea zi a anului 79 d. Hr. a erupt Vezuviul, acoperind cu lava fierbinte doua orase: Pompei si Herculaneum.
Un martor ocular
Vulcani au mai fost in istoria Pamantului, vor mai fi si vor degaja desigur incomparabil mai multa energie decat a facut-o Vezuviul. Totusi, niciunul n-a lasat si probabil nu va mai lasa vreodata posteritatii un asemenea muzeu perfect conservat, un oras intreg cu strazile sale intacte, cu casele, obiectele casnice din ele si cu oamenii carbonizati, chiar in pozitia in care i-a surprins momentul tragediei.
Niciun alt vestigiu antic nu ne poate prezenta exponate atat de bine conservate, spre care privim uluiti, intelegand totodata nu numai modul de viata al precursorilor, ci si extrordinara lor aplicatie catre arte, intrucat multe din cele descoperite sunt adevarate capodopere ale geniului uman.
Doi mari istorici ai antichitatii, Pliniu cel Batran si Pliniu cel Tanar (unchi si nepot) au fost martori ai tragediei. Cel dintai a murit in timpul eruptiei, incercand sa salveze cu o barca oameni aflati in primejdie. Nepotul insa a supravietuit si ne-a lasat marturii valoroase privind spectacolul la care a asistat, prin doua scrisori adresate istoricului Tacitus.
Imaginea eruptiei, vazuta de la distanta, o descrie cam astfel: "Un nor imens s-a inaltat spre cer, avand aspectul unui copac. Trunciul sau iesea direct din pamant, iar ramurile sale cresteau necontenit, pana cand au inceput sa toarne asupra orasului piatra si cenusa fierbinte".
Dezgropat dupa mai mult de un mileniu si jumatate
Timpul insa a fost neiertator si a lasat multa vreme prada uitarii tragedia Pompeiului. Stratul gros de cenusa, peste care s-a asternut solul fertil, a facut ca vreme de peste un
