Într-un secol în care profesionalizarea a limitat polivalenţa în sport, Adriana Popescu (23 de ani) face două sporturi de echipă, ambele extrem de dificile. “Îmi place lupta pentru minge. De aceea la handbal joc pe postul de pivot, unul extrem de solicitant, în care nu prea ai timp să-ţi tragi sufletul”, ne-a mărturisit tânăra polisportivă.
Era o modă, până prin anii ’60-’70, să faci mai multe sporturi de performanţă în paralel. Trecerea la profesionism a limitat însă “aria de acţiune”, programul tot mai încărcat cu antrenamente şi meciuri obligându- i pe practicanţi să opteze pentru o singură disciplină.
Sau cel mult pentru una de bază şi alta complementară - atletism şi bob, de pildă. Există însă şi excepţii de la regulă, iar bucureşteanca Adriana Popescu este una dintre ele.
Remarcată la lotul naţional de rugby în 7, cu care a participat şi la turnee în străinătate, ea joacă şi handbal, fiind componentă a echipei Ştiinţa Bucureşti.
“Am început să fac sport de la opt ani. Şi primul a fost handbalul, la Şcoala Generală nr. 88, cu profesorul Costică Iancu. Am trecut apoi la Şcoala Sportivă numărul 4, unde antrenoare mi-a fost Claudia Iancu. Mie îmi plac şi handbalul, şi rugby-ul, fiindcă sunt sporturi de contact. Îmi place contactul fizic. Joc pivot sau centru, însă am trecut pe toate posturile”, ne-a declarat tânăra sportivă, care a adăugat că marea ei dorinţă e de a juca handbal în Liga Naţională: “Sper să promovăm. Eu mă bat doar pentru locul I. Fetele sunt ok, atmosfera e bună”.
Ar vrea să şi antreneze!
Adriana nu ştie cât timp va mai juca şi rugby, fiindcă a avut unele probleme la coloană. Ar vrea să antreneze, mai ales că a terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
“Voi face şcoala de antrenori. Am o promisiune de la o echipă de rugby de fete ce urmează să apară. Să vedem ce va fi. Am urmat şi cursurile de kinetoterapie
