La ora când veţi citi aceste rânduri, cu siguranţă partidul lui Crin Antonescu va fi certificat numele aspirantului la şefia Ministerului Transporturilor. La ora când scriu aceste rânduri, prea puţin mă interesează dacă acesta va fi Nini Săpunaru sau nu, dacă propunerea în cauză va fi agreată de şeful Executivului şi, în final, dacă cetăţeanul respectiv va prelua portofoliul eliberat de penalul Relu Fenechiu.
Altul este subiectul pe care vi-l propun acum spre reflecţie. Evoluţia politică a liderului naţional-liberal, cel puţin din momentul în care preşedintele Traian Băsescu a făcut România cadou alianţei stângii, este o înşiruire neabătută de erori uriaşe, care dau impresia că Antonescu este fanul zicalei „Din greşeală în greşeală spre victoria finală” (rog citiţi „preşedinţia României”). De la limbajul vadimist şi de la promisiunea încălcată de a se retrage din fruntea Partidului Naţional Liberal şi din politică în cazul în care Traian Băsescu va rămâne preşedinte în urma referendumului de mai an şi până la a fi girantul majorităţii scandalurilor din categoria „miniştri corupţi” din cele două guverne Ponta, acesta este Crin Antonescu al acestui moment. Un om care pare că nu-şi dă seama că tot ceea ce face în prezent nu duce decât la scăderea popularităţii sale electorale şi la legitimarea unei eventuale revolte în Uniunea Social Liberală în momentul în care alianţa socialistă ar fi pe punctul de a ieşi în cursa prezidenţială cu un outsider.
Iar povestea nominalizării pentru Transporturi se încadrează perfect în seria erorilor politice de care vorbeam mai sus. Crin Antonescu a găsit de cuviinţă să propună, pentru postul eliberat în urma condamnării lui Relu Fenechiu, un cetăţean, Ovidiu Silaghi, cercetat penal pentru corupţie. Şi acum, în locul lui Silaghi, pe Nini Săpunaru, şi el cercetat de Direcţia Naţională Anticorupţie, chiar dacă nu direct,