Ultima lună de vară a aruncat Orientul Mijlociu în flăcări: prin atacurile cu gaze neurotoxice violenţa războiului civil din Siria a depăşit „linia roşie“ permisă de puterile occidentale, Libanul atacă Israelul şi este atacat la rândul lui de forţele aeriene israeliene, dar şi de grupări interne radicale din cauza problemei siriene, în Egipt ard bisericile creştine, ţara stă în pragul războiului civil, iar Irakul este sub asediul atacurilor cu bombe.
În partea „dezvoltată“ a Orientului Mijlociu, premierul Turciei, cândva considerat cel mai bun prieten din regiune al Casei Albe, dă vina pe Israel pentru violenţele din Egipt, iar mulţi alţii învinovăţesc SUA, a căror strategie politică în regiune este clar că a eşuat.
Ca reacţie, SUA şi eternul aliat militar Marea Britanie au avertizat cu un „răspuns serios“ dacă se dovedeşte că regimul aflat la putere în Siria a folosit arme chimice, iar dovezile adunate de spionajul celor două puteri indică spre această idee. SUA şi-a repoziţionat deja flota din Marea Mediterană pentru a facilita o lovitură militară pe teritoriul sirian.
Strategia ameriană în Orientul Mijlociu era simplă şi elegantă, scrie The Wall Street Journal. SUA ar fi urmat că colaboreze cu grupările islamiste moderate precum Partidul AK din Turcia şi Frăţia Musulmană din Egipt pentru a consolida democraţia în regiune. Astfel, administraţia preşedintelui Barack Obama ar fi apropiat SUA de „centrul moderat“ al lumii arabe. Apoi, demostrând musulmanilor că partidele paşnice şi moderate ar putea aduce pacea şi rezultate economice, America ar fi izolat şi marginalizat formaţiunile teroriste sau radicale. În cele din urmă, aceste grupări, cu sprijin american, ar fi răspândit democraţia în alte ţări din Orientul Mijlociu îmbunătăţind condiţiile sociale şi economice şi eradicând în felul acesta rădăcinile fanatismului şi
