Vi se pare normal ca politicienii sa-si piarda masura cuvintelor si sa vorbeasca despre ei insisi in termeni elogiosi? E vorba de strategie politica sau de infatuare si egoism?

Privind cu atentie discursurile de campanie electorala ale principalilor lideri politici, se pare ca lauda de sine, desi nu aduce decat pagube la urne, ramane inca o metoda uzuala de a se prezenta in fata alegatorilor. Cum se explica?

Un foarte sumar istoric al acestei strategii ne arata ca cele ce au inceput cu etalarea propriilor calitati, merite si valori au fost partidele si aliantele.

In zorii democratiei romanesti, consilierii de PR atribuiau multimilor de cetateni un spirit de turma, considerand ca se vor lua unii dupa altii si se vor ingramadi sa le voteze candidatii fiindca sunt ei cei mai "tari".

De aceea, numarul de membri, de organizatii si sedii locale era mult exagerat pentru a impresiona si crea efectul de turma.

Turma nu mai umple urna

Strategia a functionat perfect in cazul FSN, dar incepand cu Conventia Democratica si mai ales cu Alianta DA si-a pierdut mult din efecte.

Cu toate acestea, majoritatea formatiunilor, de la cele nou infiintate, la cele ce n-au mai vazut Parlamentul demult, se declara in continuare cele mai puternice, considerandu-se dinainte castigatoare ale proximelor alegeri. Desi la fel s-au declarat de fiecare data, iar succesele s-au lasat si se vor lasa asteptate.

In lipsa de altceva mai eficient, strategia de mai sus o continua Elena Udrea care e "sigura ca ar fi un presedinte mai bun decat domnul Ponta si cu siguranta un premier mai bun".

Cu un an in urma il cita chiar pe Cicero: Omnia mea mecum porto, poate pentru ca celebra maxima se referea la intelepciunea, inteligenta, modestia, harnicia, buna crestere... pe care oricine trebuie sa le poarte mer