Pe vechea lege nr. 2 din 1968, Bicazul figura cu încă trei localități componente (Capșa, Dodeni, Izvoru Muntelui) și trei sate (Izvoru Alb, Potoci, Secu) aparținând de oraș. În dreptul Pietrei, de pildă, erau trecute Ciritei, Doamna, Văleni, ca localități componente, și comunele suburbane Dumbrava Roșie și Săvinești, după cum comunele Cordun și Horia țineau de municipiul Roman. Cu totul, județul avea 66 de comune de sine stătătoare, inclusiv actualul oraș Roznov. Alte vremuri, altă organizare. Astăzi, așa cum menționează diferite surse, Bicazul împlinește 53 de ani de când e oraș. Decretul, emis cu o zi mai devreme, a apărut în „Monitorul Oficial” pe 27 august 1960, o confirmare venind și din partea primarului Nicolae Sălăgean, care recunoaște că aceasta era ziua standard a orașului, nu Sf. Dumitru. Indiferent de sărbătoare, localitatea este prăbușită economic și depopulată. Cu puțin peste 6.000 locuitori, ca populație stabilă, poate deveni o comună așezată, vremurile când avea aproape 10.000 de locuitori părând neverosimile pentru cei mai tineri. După 53 de ani, satul Izvoru Alb arată ca rupt de civilizație. O posibilă comercializare a sălbăticiei nu se susține nici ea din simplul motiv că a ajunge acolo este un coșmar. Mai rău decât atât, cu argumentele diriguitorilor administrativi pe masă, poate fi chiar ilegal. Concret, povestește primarul Nicolae Sălăgean, la Izvoru Alb ar mai fi 350 de locuitori, alături de ei suferind încă vreo 70-80 la Secu. Ca să nimerești acolo, prima variantă e cea clasică, pe malul lacului de acumulare, pe drumul forestier administrat de Romsilva. Până în iulie a.c., te opreai în partea de jos a satului care, practic, era rupt în două de la alunecările de teren din august 2005. Relatările din presa vremii stau mărturie despre cum satul a intrat sub apă după ce, muntele luând-o la vale, cursul pârâului care-l traversează a fost zăgăzuit d