Mă bucur că premierul Ponta se află în Republica Moldova pentru a fi alături de basarabeni de Ziua Independenţei. Cele două state româneşti ar trebui să instaureze o tradiţie prin care şefii de stat sau de guvern să fie prezenţi de Ziua Naţională a celuilalt la manifestările celuilalt. Aşadar, după ce Ponta e prezent de Ziua Naţională a Moldovei, la fel să se întâmple şi de 1 Decembrie, să fie invitaţi preşedintele sau premierul Moldovei la festivităţile de la Bucureşti.

Evident că nu e suficient, ar fi doar un gest de apropiere sentimentală între cele două state. După mulţi ani de pasivitate în relaţia cu Moldova, România are datoria de onoare să fie mult mai prezentă în Basarabia: prin investiţii în economie, prin investiţii în mass-media (care acum este dominată de ruşi), prin redeschiderea studioului TVR de la Chişinău, prin proiecte culturale, prin schimburi de elevi şi studenţi, prin facilităţi acordate basarabenilor de a veni şi a se bucura de oferta turistică din Ţara Mamă, sau de a lucra aici.

Circula o glumă cam sinistră în vremea comunismului: „Cu cine se învecinează Rusia? Cu cine vrea”…

Din păcate realitatea acestei glume rămâne de actualitate şi astăzi, în anul 2013. Mereu activ, imperialismul rusesc se manifestă când cu agresivitate, prin ameninţări făţişe sau prin manevre politico-militare (cum a fost şi războiul din 1992), când prin măsuri indirecte de persuasiune: scăderea presiunii gazului, investiţiile în economia Moldovei şi alte manevre de control explicit sau implicit asupra Basarabiei.

Atunci în 1991 Moldova trebuia sprijinită să alunge Armata a XIV-a Sovietică, armată de ocupaţie pe malurile Nistrului. Atunci putea fi făcută Unirea, dar ca de atâtea ori în istorie am ratat momentul… Până când bocancii soldaţilor ruşi nu vor pleca din Transnistria, aici nu va fi pace. Din păcate ruşii nu vor pleca de bunăvoie din T