Războiul surd din interiorul Partidului Naţional Liberal pe marginea nominalizării unui ministru al Transporturilor, încheiat duminică, prin alegerea Ramonei Mănescu pentru a ocupa fotoliul lăsat liber de puşcăriabilul Relu Fenechiu ne aduce, iată, un nou „specialist” în guvernul Ponta.

O doamnă blondă, atât de candidă şi de pe dinafara domeniului în care va evolua în calitate de ministru, încât te-apucă jalea. O doamnă care, în dimineaţa zilei în care răvaşul cu propunerea premierului a plecat spre Cotroceni, habar nu avea că autostrăzile nu se vor afla în ograda sa, ci într-a ministerului păstorit de social-democratul Şova.

Şi, totuşi, profilul Ramonei Mănescu corespunde perfect cu cel al ministrului ideal pentru cabinetul Ponta. Presa de ieri a contabilizat mai multe argumente contra numirii europarlamentarului liberal în fruntea unuia dintre ministerele strategice – inclusiv din punct de vedere al bugetului – din România, însă patru dintre acestea se pot transforma lesne în unele favorabile prezenţei acestei doamne în fauna instalată în guvernul alianţei socialiste.

Ramona Mănescu nu are niciun fel de experienţă managerială în administraţie, fapt care o va face rapid roaba unuia ori mai multor grupuri de interese care roiesc precum nişte viespi în jurul fagurelui Transporturilor. Talia de viespe nu o va ajuta pe tânăra europarlamentară nici să facă faţă privatizărilor în faţa cărora se vede pus Ministerul Transporturilor şi nici necesităţii absorbţiei de fonduri europene, de care infrastructura românească are nevoie ca de aer.

Europarlamentarul Ramona Mănescu este un adversar declarat al... instituţiilor de factură europeană, precum Agenţia Naţională de Integritate ori Direcţia Naţională Anticorupţie, fapt care poate sabota dialogul şi colaborarea cu instituţiile Uniunii Europene. O atitudine care i-a şi fost reproşată, ieri, de preş