Push-up sau bustieră, stil retro sau decupaje şi aplicaţii cu pietre? Indiferent de model, femeile sunt nevoite să scoată din buzunar, sezon de sezon, câteva sute de lei pentru achiziţionarea unui costum de baie în care să defileze la plajă. Cum se justifică preţurile uriaşe impuse de industrie şi ce le determină, de fapt, pe femei să risipească o mică avere pe o piesă vestimentară minusculă?
La fiecare început de vară, reprezentantele sexului frumos simt alegerea unui costum de baie ca o probă fizică, combinată cu un examen de imagine de sine. Inevitabil, ele devin sclavele aceluiaşi ritual: îşi privesc corpul în oglindă, îşi asumă complexele, intră în magazinele care le oferă mult prea multe opţiuni şi înşfacă prima piesă pe care o cataloghează potrivită.
Adesea, opţiunile lor echivalează cu teancuri de hârtii. Cum justifică ambasadorii industriei numărul crescut al zerourilor din preţ şi ce le determină pe femei să aprobe tacit aceste creşteri?
„Poţi avea nevoie de cinci maşini de cusut pentru a realiza un singur costum de baie, iar materialele costă la fel de mult ca în cazul hainelor“, explică designerul american Melissa Odabash. Femeia, ale cărei creaţii au fost purtate de Rihanna şi Kate Moss, susţine că în spatele fiecărui bikini se ascunde, de fapt, o întreagă industrie, o maşinărie ce funcţionează după ceas, pas cu pas.
Topmodelul Miranda Kerr, într-un costum de baie al casei Shimmi FOTO Instagram
Chiar dacă are un design similar lenjeriei de corp, costumul de baie este croit pentru a nu se deteriora la contactul cu nisipul, clorul din apă sau temperaturile ridicate, susţin specialiştii.
„Producătorii de rând se folosesc de ţesătura dreaptă, în timp ce, în atelierele noastre, costumele au aceeaşi căptuşeală la interior şi la exterior“, explică Odabash. Mai mult, un rol important în fabricarea acestor articole de plaj
