Traian Basescu a promis ca va avea iesiri mai dese, pe masura ce se apropie campania electorala putem intui, pentru a da de stire romanilor despre starea natiunii.
Adica, pentru cine a trait in Romania in ultimii ani, pentru a prezenta consecintele celor noua ani de mandat la Cotroceni. Nu trebuie sa fi doctor in economie ca sa intelegi ca asa cum taierile bugetare au fost urmarea negarii crizei economice, din cauza alegerilor si campaniilor, de-a lungul anilor 2008 si 2009, la fel starea autostrazilor din prezent are drept cauza politicile duse in ultimii 10-20 de ani.
Insa a-l lua in serios pe presedinte cand se exprima pe probleme economice e ca si cum ai incerca sa gasesti dreptatea in ciondaneala rromilor in jurul celor trei regi autoproclamati. E o pierdere de vreme si nu poate conduce decat spre o neintelegere si mai mare a problemei. Daca facem un exercitiu de seriozitate, totusi, ce vedem? Ca somajul, de exemplu, e capitolul la care Romania sta suspect de bine comparativ cu toate cifrele posibile din UE. Media in UE e de 10,9%, in zona euro e de 12,1%, in Grecia somajul a atins 27%, iar in Spania 26,3%.
Nu multe sunt tarile care se mandresc cu un somaj mai scazut decat al Romaniei, mai toate fiind cele mai puternice economii ale Europei. Ceva este putred asadar in aceste cifre, insa asta e doar un alt paradox al economiei romanesti care trebuie decriptat de specialisti. Ca Traian Basescu a gasit acest indicator ca pretext al tavalelii aplicata Guvernului, dar a omis sa vorbeasca despre cresterea economica si despre stabilitatea oferita de incheierea noului acord cu FMI, spune multe despre seriozitatea discursului sau.
E exemplul cel mai bun ca, daca vrea, Basescu poate sa spuna orice despre oricine. E asa cum a fost intotdeauna: nu realitatea obiectiva e prioritara, ci propriile socoteli pe care si le face in b
