Fiecare om decent din lumea in care traim trebuie sa se roage pentru o solutionare pasnica a crizei siriene actuale, fara o interventie armata a puterilor occidentale in acest tinut mlastinos si periculos al Orientului Mijlociu. Nu cred nici in ruptul capului ca Bashar al-Assad a permis sau a dat ordin sa se foloseasca armament chimic. Din doua motive: primul – nu avea nevoie, el reuseste sa castige teren in fata rebelilor si al doilea – el stie ca in cazul folosirii armamentului neconventional el nu mai are scapare! Bashar al-Assad este un criminal, dar nu este prost.

Aliatii occidentali sau zevzecii de politicieni care isi doresc un conflict in Levant trebuie sa inteleaga ca Irakul a fost numai un aperitiv la ce se poate dezvolta acolo. Prima chestiune care trebuie acesti oameni sa se intrebe ar fi: bine, dar pe cine punem in locul lui al-Assad si cum facem o tranzitie acceptabila dupa experientele din Libia si Egipt?

Pentru cititorul neavizat hai sa vedem cine sunt corifeii libertatii si adversarii lui Assad la ora actuala. Rebelii “sirieni” sunt in majoritatea lor grupari islamice radicale de sorginte salafista. Conform informatiilor publicate de surse occidentale, bine cunoscute guvernantilor din UE si SUA, 90% din rebelii sirieni sunt islamici extremisti, multi din ei afiliati sau sustinatori ai al-Qaeda. Peste 40% sunt combatanti veniti din afara Siriei si numai 10% sunt forte de rezistenta civila (si laica) organizati dupa inceperea conflictului. Mai mult decat clar unde o sa ajunga ajutoarele NATO si cine exact o sa beneficieze de aceste ajutoare. Ceea ce vedem este o reluare mult mai dramatica a modelului libian minus o interventie armata activa a fortelor NATO.

Pentru a intelege aceste indemnuri la o interventi sau importiva ei propun sa vedem care sunt interesele diferite in acest conflict sangeros, criminakl si distrugator:

Inter