Aşa cum un căpitan de cursă lungă nu este o sirenă de alarmă, nici preşedintele Traian Băsescu nu este omul politic al coabitărilor prelungite. La ceas de seară, copaia prezidenţială deghizată în submarin a torpilat pluta însăilată a guvernării ce tocmai se întorcea nervoasă din vacanţă.

Atacul asupra Guvernului Ponta arată vocaţia politică distructivă a preşedintelui, pe care doar copiloţii naivi o pot crede ţinută în frâu de un petic de hârtie numit pact de coabitare. Obişnuit cu rechizitoriile, preşedintele arată păcatele unei guvernări ezitante şi, pare-se, fără soluţii. Să le luăm pe rând: s-au scărpinat în cap 45 de zile până să nominalizeze un ministru la Transporturi, iar când au făcut-o au găsit-o doar pe nevasta unui primar liberal de sector bucureştean, adică un pic de nepotism; şomajul a crescut, iar investiţiile au scăzut, românii sunt tot mai îngrijoraţi de pierderea locului de muncă, iar perspectiva de a crea noi locuri de muncă este nulă; Guvernul măreşte taxele şi îngroapă banii în Autostrada Transilvania; vara a trecut, iar relansarea investiţiilor din bani europeni şi de la bugetul statului a eşuat. Dacă trăim în România, observaţiile sunt corecte, dar, pentru că există un mare "dar", să privim un pic înspre cine le rosteşte. Traian Băsescu nu este cel mai nimerit să facă aluzie la nepotism, când pe mânuţa sa şi a votanţilor portocalii Elena Băsescu a intrat în Parlamentul European, sau când ilustra soţie de Cocoş, Elena Udrea, ocupa fotoliul de ministru al Turismului cu experienţă zero în administraţie. Şomajul a crescut şi investiţiile au scăzut, mii de firme s-au închis după ce Guvernul Boc anunţa, prin însăşi preşedintele ţării, tăierile de salarii şi pensii, introducea impozitul forfetar şi majora TVA-ul cu cinci procente. Colac peste pupăză, în 2010 şomajul era tot de 8%, iar "centura de siguranţă", adică împrumutul de la FMI, a în