Preşedintele României a fost gândit să fie, cum arată Constituţia, garantul unităţii ţării, să vegheze la respectarea Constituţiei şi să exercite funcţia de mediere între stat şi societate. Constituţia impune şi încadrează ordinea şi rânduielile din societate a căror menire este să asigure o normalitate cumsecade în viaţa fiecăruia şi a tuturor. Preşedintele e cel dintâi obligat la un exerciţiu permanent de disciplină a funcţiei sale. Numai astfel se poate realiza o convergenţă a încrederii românilor şi se poate asigura o bună imagine de predictibilitate a României în comunitatea internaţională.

Or, Preşedintele actual al României este permanent tentat de conflict, pe care atunci când nu-l generează îl întreţine. Un mediator nu răspunde niciodată la un conflict cu un alt conflict, de regulă şi mai mare. Garantul ordinii constituţionale şi al stabilităţii instituţiilor statului nu se apucă să fărâme la fiecare pas şansele unui consens politic, consens de multe ori susţinut de unul popular.

Rezilienţa superioară în viaţa politică, o calitate atât de necesară cât şi admirabilă pe care într-adevăr o deţine actualul Preşedinte, nu are voie, în acest suprem palier, să se transforme într-o continuă duşmănie faţă de cei pe care îi consideră adversari politici. Intervenţiile publice ale Preşedintelui nu pot fi un spectacol de dezinformare cu scop politicianist. Sunt liderii USL duşmanii statului de drept? Argumentul acesta e nedemn la orice nivel l-am situa. El maschează o inacceptabilă dorinţă de răzbunare ce nu acceptă niciun fel de auto-evaluare critică. Drumul democraţiei liberale nu poate fi cel al propagandei mincinoase şi al vrajbei politice si, mai ales, sociale.

Când era de stânga, prin 1995, Traian Băsescu avea principii precum în momentul când a dorit să-şi dea demisia din Parlament. L-am sfătuit să nu o facă, ci, dimpotrivă, să se