Declaraţia penelistului Călin Popescu-Tăriceanu că acordul de coabitare între palatele Cotroceni şi Victoria va funcţiona „şontâc-şontâc„ până la alegerile prezidenţiale de la anul, fiindcă nu se mai pune problema suspendării unui preşedinte aflat în ultimul an de mandat, caracterizează corect situaţia politică.
După ce a convocat CSAŢ pentru cazul CFR Marfă chiar dacă premierul Victor Ponta pleca în concediu, preşedintele Traian Băsescu s-a afirmat din nou în vechea postură de premier din umbră al opoziţiei: a vizitat şantierul ruinat al autostrăzii Nădlac-Arad, calificându-l drept „o emblemă a neputinţei şi a proastei guvernări„, din moment ce guvernul a preferat să nu mai aloce bani de la buget, deşi ar fi recuperat investiţia din fonduri europene.
Deşi eşecul respectivului proiect nu e de atribuit numai actualului guvern (CNADR a reziliat contractul după falimentul constructorului Alpine Bau), Băsescu a pus un deget corect pe rană, întrucât o trăsătură distinctivă a guvernării USL este faptul că a menţinut deficitul bugetar în limitele convenite cu FMI prin cea mai simplă metodă - reducând bugetul investiţiilor de infrastructură -, iar pentru cele care încă mai sunt de actualitate fie n-au mai venit bani europeni (programul POS-T a fost blocat de UE), fie împărţirea chinuitoare a prăzii între PSD (Dan Şova - CNADR şi marile proiecte de infrastructură) şi PNL (Relu Fenechiu - transporturi feroviare, navale şi aeroporturi) a produs binecunoscutul efect „copilul cu multe moaşe„.
Dincolo de aceste înţepături de vacanţă, coabitarea funcţionează însă, după propria expresie împăciuitoare a aceluiaşi Băsescu: „indiferent cum ne criticăm unii pe alţii, că latini suntem„, România va avea anul acesta încă un an de creştere economică, banii europeni vor fi folosiţi până la urmă şi avem „toate motivele să fim optimişti„.
Declaraţia pe
