Există oare vreo legătură între valorile noastre şi cît de bine trăim? Există vreun corespondent între cît de mult preţuim munca, ceea ce valorizăm prin muncă şi ce obţinem în schimbul ei, cîştigul nostru material? Răspunsurile la aceste întrebări ne pun pe gînduri şi ne pot semnala ce avem de făcut. Doar dacă vrem să trăim mai bine…

Conform studiului Eurostat din 2011 despre cum se munceşte, productivitatea medie pe angajat, în raport cu numărul de ore lucrate, a fost, la noi, de 43,1%, sub jumătatea celei înregistrate în medie în UE, România situîndu-se pe penultimul loc în topul ţărilor UE, înaintea Bulgariei. Prognoza evoluţiei productivităţii a fost, pentru 2012, de stagnare a nivelului din 2011 (sau de creştere uşoară, cu 0,3%), iar pentru 2013, de creştere a productivităţii cu 1%. Deci, probabil, în acest an vom avea un nivel de 44% al productivităţii, faţă de media din UE. În acelaşi timp, un alt studiu, realizat de Eurofound, ne arată că angajaţii români au avut, în 2011, cea mai lungă săptămînă de lucru, în medie, de 41,3 ore, acumulînd 2095 de ore de muncă, cu 425 de ore mai mult decît finlandezii şi cu 415 ore mai mult decît francezii. Acelaşi studiu ne poziţionează pe penultimul loc la numărul de zile de concediu pe an – 21 de zile, în comparaţie cu germanii, francezii, danezii, care ocupă prima poziţie, cu 30 de zile. Şi, nu în ultimul rînd, analiza salariilor din UE, realizată de Eurostat, ne arată că salariul mediu net în 2013, în România, este de 343 de euro, faţă de 3081 de euro în Franţa. Plecînd de la aceste date, putem spune că economia noastră nu funcţionează, guvernarea nu este ce trebuie, clasa politică nu ştie ce are de făcut etc. Nu ne rămîne decît să ne resemnăm în faţa destinului neprietenos al istoriei. Sau, dacă totuşi ne găsim într-o stare de a face ceva, responsabili de propriul destin, uitîndu-ne la datele de mai sus, putem