Aproape 600 de fetiţe cu vârste până în 14 ani şi peste 100 de băieţi trăiesc în uniune consensuală, ceea ce înseamnă că au un partener de viaţă şi că nu mai locuiesc cu părinţii, potrivit datelor oficiale de la ultimul Recensământ. Specialiştii susţin chiar că numărul acestora este mult mai mare, însă mulţi dintre minori fie nu au fost recenzaţi, fie au refuzat să dezvăluie recenzorilor detalii despre viaţa lor de familie.

Potrivit statisticilor, dacă numărul minorilor de sex masculin care trăiesc în cadrul unei uniuni consensuale este mic – 69 în mediul rural şi 43 în mediul urban, în cazul fetiţelor, cifrele sunt alarmante: 143 de cazuri în mediul urban şi 447 de cazuri în mediul rural.

Situaţia este îngrijorătoare, explică psihologul Daniela Gheorghe, în primul rând pentru dezvoltarea minorilor.

„Vorbim despre un trai împreună, care presupune nişte lucruri care depăşesc cu mult capacitatea de înţelegere a unor copii care încă nu au dreptul să posede buletin. Şi cel mai trist e că majoritatea acestor fetiţe locuiesc cu parteneri mult mai în vârstă. Lăsând la o parte ilegalitatea faptului, minorii se expun astfel unor probleme pe care cel mai probabil nu le vor înţelege niciodată: ratează etape din viaţa lor, iar la vârsta mijlocie nu se vor mai regăsi pe sine. Riscă depresii şi dezechilibre emoţionale“, susţine Daniela Gheorghe.

Uniunea consensuală presupune şi întreţinerea de relaţii sexuale cu partenerul de viaţă, astfel că adulţii care trăiesc într-o astfel de relaţie cu un minor ar trebui să ştie că, în România, actul sexual cu o persoană care nu a împlinit 15 ani se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

„Dezvoltarea unei relaţii serioase la o vârstă atât de fragedă creează nişte dezechilibre fantastice: pentru că minorii nu înţeleg ce ar trebui să facă sau cum ar trebui să se comporte şi pentru că nu înţeleg limitele unei