Paul Dumitrescu este supravieţuitor al ororilor închisorilor comuniste de la Piteşti, Gherla, Jilava, Malmaison şi Ministerul de Interne. Membru PNŢ de la 20 de ani, a fost arestat când era student al Facultăţii de Drept, în anul 3. A fost primul student torturat de călăul Eugen Ţurcanu şi a suportat bătăi de neimaginat. Plin de sânge, a rezistat repetându-şi că trebuie să înfrunte comunsimul. Nu a uitat nimic din toată acea perioadă de chin, tortură, înfometare, neputinţă, teroare. Nu a uitat că atunci când era lovit şi sângerând, directorul închisorii îi spuse gardianului: „Nistore, du-l pe bandit să se spele”. Şi nici ziua în care un bun prieten şi-a tăiat venele, vrând să se sinucidă pentru că nu mai suporta bătăile. E omul căruia un general de securitate i-a spus că are un mare respect pentru determinarea lui, chiar dacă ani la rând comuniştii au tot încercat să îl racoleze. După ani buni de la eliberare, s-a întâlnit, întâmplător pe stradă, cu directorul închisorii de la Piteşti. A avut puterea să îl privească în ochi şi să îl întrebe dacă îl mai ţine minte. Iar acum, la aproape 90 de ani, cu lacrimi în ochi, cu amintirea terorii îndurate, a colegilor care au murit acolo, încă mai vorbeşte despre ororile din temniţe pentru că are o certitudine: nici lacrimile, nici sângele vărsat şi adevărul nu se uită, pentru că sunt crude. Iar călăii vor trebui să plătească, chiar dacă au trecut 60 de ani de la cel mai cumplit experiment de reeducare din care el abia a putut să iasă viu. Vă prezentăm mărturiile lui Paul Dumitrescu în interviul cutremurător acordat ziarului PUTEREA. Astăzi prima parte: Motivele arestării. Primele închisori. Malmaison şi Jilava.

Puterea: Sunteţi printre puţinii supravieţuitori de la Piteşti rămaşi în viaţă. Cum aţi fost arestat? Ce motiv v-au invocat?

Paul Dumitrescu: E o poveste lungă. Aveam 20 de ani. Ieşisem din Şcola Militară