La ce visează astazi activiştii pentru drepturile omului din fosta Uniunea Sovietica sau din Balcani.
Cu 50 de ani in urmă, la Washington, 250 de mii de persoane participau la un marş împotriva discriminării, pentru dreptate socială şi drepturi egale. În faţa Memorialului Lincon, pastorul Martin Luther King le-a vorbit despre visele sale, spunînd: „Visez ca într-o zi, cei patru nepoţi ai mei vor trăi într-o ţară în care nu vor fi judecaţi după culoarea pielii, dar după character. Astăzi, am un vis”…
.
O sută de ani după Proclamaţia de Emancipare a preşedintelui Abraham Lincon (1863), marşul de la Washington pentru „Locuri de muncă si Libertate” marca unul dintre momentele cheie ale mişcării pentru drepturi civile din Statele Unite. Iar discursul de 15 minute al lui Martin Luther King a fost o inspiraţie pentru generaţiile care au urmat.
50 de ani mai tirziu, declaraţia lui Martin Luther King că „o nedreptate oriunde este o nedreptate pretutindeni” rămâne la fel de actuală. Aşa că Europa Liberă a vrut să afle la ce visează astazi încă, activiştii pentru drepturile omului din fosta Uniunea Sovietica sau de aiurea.
Anastasia Danilova are 30 de ani si este director executiv la Genderdoc.M - singura organizaţie neguvernametală din Republica Moldova care luptă pentru drepturile comunităţii gay, ale lesbienelor, bisexualilor si trans-sexualilor - pe scurt LGBT. Născută în Rusia, Danilova a venit în Moldova în 2004 ca să trăiască împreună cu iubita sa. La început a fost discriminată, a avut nenumărate probleme cu autorităţile, parţial şi pentru că nu ştia ce drepturi are şi cum să şi le apere.
A intrat în contact cu Genderdoc-M întâmplător, când părinţii ei, vrând să divoreţeze, au căutat sprijin juridic. A început să lucreze ca voluntară, după scurt timp a devenit membră a organizaţiei neguvernamentale. Şi s-a angajat
