În zilele când se stingea Oscar Berger, omul care a ţinut viu timp de optsprezece ani „Timişoara”, ziarul-simbol al oraşului Revoluţiei, televiziunile româneşti se întreceau în dezmăţ croind scandal în jurul unor decese. Ţintuit la pat, Oscar mai avea doar puterea de a se uita la televizor şi, din când în când, de a răspunde la telefon. Ce-o fi fost în sufletul lui privind ţopăiala indecentă din jurul lui Florin Cioabă, cu prinţi moştenitori, împăraţi şi faraoni, fiindcă ridicolul nu cunoaşte limite, privind apoi gâlceava în jurul locului de veci din familia fotbalistului sinucigaş Costică Ştefănescu, în fine privind marile desfăşurări de forţe jurnalistice masate la peştera Polovragi unde mama „divelor” Monica şi Ramona Gabor a suferit un accident mortal, Oscar n-a mai apucat să ne spună. Ca monarhist îl amăra precis îngăduinţa cu care romii uzurpă titlul de Rege, care e doar unul: Regele Mihai al României, care îl decorase cândva pentru loialitate. Oscar Berger detesta, cu un fanatism simpatic, lipsa de sinceritate a unei prese care invocă interesul public pentru a satisface doar interese de grup sau interesul unui public decăzut, care ignoră cultul creştin al morţilor. Falsa evlavie a oamenilor în general în faţa morţii, amestecul de cutume profane, ritualuri bisericeşti şi curiozitate morbidă sunt exploatate cu cinism mai ales de televiziune (deşi nici online-ul sau presa scrisă n-au lipsit de la festin), pentru potenţialul lor de spectacol. La B1TV Banciu avea chiar o rubrică, Mortul zilei, cu care s-a mai potolit după dușurile reci de la CNA. Oscar Berger, cu experienţa sa de regizor (a fost coregizor la serialul Cireşarii!) şi de presă, ştia că niciun fel de interes public nu justifică trimiterea reporterilor la spital, la morgă, la catafalc, la cimitir pentru a transmite neapărat ”în direct” detalii close-up despre mort. O perspectivă pe gaura cheii, cu