„În oraşul îngerilor mi se jupoaie pielea. Vor să ştie ce se află dincolo de ea şi descoperă, ca la orice alt om, muşchi tendoane oase vene sînge inimă stomac ficat splină. Sînt dezamăgiţi, speraseră să dea peste măruntaiele unui monstru.“ Acesta este poate cel mai puternic fragment al ultimului roman scris de Christa Wolf şi tradus la Editura Univers, în 2013, de Iulia Dondorici. Cel mai puternic, dar şi cel care concentrează în cîteva fraze întreaga problematică şi tensiune a romanului-autobiografie.
Oraşul îngerilor sau The Overcoat of Dr. Freud, scris în 2010, cuprinde experienţa americană a scriitoarei invitate de Centrul Literar Getty să petreacă nouă luni în Los Angeles. Sejurul are loc în 1992-1993, la puţin timp după prăbuşirea blocului comunist şi dispariţia Republicii Democrate Germane. Astfel, prozatoarea are ocazia de a se depărta, pentru aproape un an, de agitaţia şi schimbările desfăşurate în Europa Centrală, putînd analiza cu mai multă detaşare semnificaţiile şi mersul evenimentelor din Germania ultimelor cinci decenii. Doar că dilemele privind legitimitatea raporturilor şi a opiniilor sale faţă de sistemul comunist îi sînt alimentate de descoperirea şi, ulterior, de dezvăluirea publică a unui dosar de colaborare neoficială cu Ministerul pentru Siguranţa Statului, pe scurt, Stasi. Dintr-un exemplu de rezistenţă, imaginea Christei Wolf devine, în presa germană, care exploata la maximum această informaţie, obiectivul acuzaţiilor, al defăimărilor şi al deziluiziilor. Incidentul apare semnalat abia la jumătatea cărţii, funcţionînd ca un punct de inflexiune ce comută atenţia de pe manevrarea unui trecut mai degrabă colectiv pe gestionarea propriilor experienţe trăite şi, cel mai important, pe funcţionarea memoriei. „Cum a putut să uite acele acte care îi trec astăzi în dreptul numelui iniţialele IM – Informeller Mitarbeiter, Informator neo