de N. I. DOBRA
30 august 2013 23:04
2 vizualizari
A-A+ 2. Vă spuneam în episodul anterior că, la invitaţia (formală) a lui Fănuş Neagu (pe care eu am luat-o în serios), am ajuns la Bucureşti şi la redacţia revistei Luceafărul, unde şedeam pe un scaun, într-o anticameră plină de veleitari într-ale literaturii care se ştiau între ei. La un moment dat, de mine s-a apropiat un ins slab şi palid, cu ochelari groşi: "Dumneata pe cine aştepţi?" L-am recunoscut pe Cezar Baltag, redactor-şef adjunct (ca şi Fănuş). I-am spus că eu sunt din Sibiu, că am publicat câteva schiţe sub pseudonimul Biana Nord. A izbucnit în râs şi-a strigat în gura mare: "V-o prezint pe celebra Biana Nord!" Toţi s-au uitat la mine, probabil ştiind cacealmaua pe care i-o trăsesem mentorului meu cu câteva luni înainte. Nu vă pot descrie în cuvinte jena şi stânjeneala mea. Îmi ieşea foc din urechi şi-am început să transpir ca un cal de povară. M-a dus în biroul lui Ştefan Bănulescu, redactor-şef, să vadă şi el "minunea". Baltag era... obez faţă de Bănulescu: rahitic, cu picioare în x şi părul ridicat în vârful capului. Mi-au spus că pe Fănuş îl aştept degeaba, că nu prea dă pe la redacţie, că n-am rupt gura târgului cu ce am publicat, ci mai mult cu farsa, că-i pusesem pe drumuri pe marele prozator, pe Petre Bărbulescu, realizator la tv şi pe prietenul lor beţivan Vintilă Ornaru. În secţia de proză era angajată Sânziana Pop, cea cu "Serenadă la trompetă" şi cu reportaje de pe şantiere. A venit să mă cunoască şi-am schimbat câteva vorbe de circumstanţă. Înaltă, suplă, cu o fustă mini care-i evidenţia picioarele. Nu era frumoasă, mai mult apetisantă. Ea m-a prezentat lui Gica Iuteş, secretar de redacţie, o doamnă mică, între două vârste, deosebit de amabilă când a auzit că eu sunt "celebra" Biana Nord. Ea mi-a spus unde să merg pentru bani, drepturi de autor (la doamna Spilca, tel. 17 79 46
