Pe tanti Josefina am văzut-o cu ceva vreme în urmă în filmul regizat de Fabian Daub, "Roşia Montană – un loc la marginea prăpastiei” povestind cum i-a trimis o scrisoare lui Adriean Videanu, Ministru al Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri pe atunci. Îi spunea printre altele că ea şi mulţi alţii nu vor pleaca din Roşia Montană. Vă invit să vedeţi filmul documentar (dacă nu aţi făcut-o deja); pe tanti Josefina o găsiţi la minutul 1.05. http://www.youtube.com/watch?v=2D-sIbnnpBI Pe 20 august, Ministrul Culturii, Daniel Barbu şi Comisia Permanentă Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO au mers în Roşia Montană într-o vizită de (dez)informare coordonată de compania minieră. Tanti Josefina a ieşit să îi întâmpine. Cred că este extraordinară această femeie în condiţiile în care nu avem deprinderea de a contacta politicienii şi a le spune opiniile noastre, nu avem o cultură a protestelor cetăţeneşti, a participării şi nesupunerii civice. Pentru gestul ei, spun „respect, doamnă; ce bine ar fi ca mai mulţi să fie aşa de energici şi activi, să le scrie celor pe care i-au votat (sau nu), să participe la acţiuni de protest atunci când le sunt încălcate drepturile”. Aceste acţiuni cetăţeneşti sunt importante pentru democraţia unui stat. Roşia Montană este un exemplu. O mână de oameni de aici şi alte persoane şi organizaţii care s-au alăturat lor au reuşit timp de 14 ani să oprească încercările de exploatare din zonă. Deloc puţin în condiţiile în care aceşti oameni au avut de înfruntat un parteneriat strâmb încheiat între autorităţi locale şi centrale şi compania Roşia Montană Gold Corporation sprijinită de mass-media. Sunt convinsă că angajamentul lor a surprins câţiva actori cheie ai acestui proiect: politicieni, companie şi mass-media. Cine s-ar fi gândit că, de exemplu, tanti Josefina îşi va politiza interesele şi se va implica în această l