Cu siguranţă cel mai cunoscut reprezentant al „bucanierilor” a fost Henry Morgan, născut probabil în 1635, în Ţara Galilor.La fel de cunoscutul său biograf, Exquemelin, contemporan cu piratul, susţine în lucrarea sa,Bucanierii din America (principala sursă de informaţii referitoare la piraţii din Caraibe), că tânărul Morgan a ajuns în Jamaica în 1658.

Unchiul său, Edward Morgan, ocupa funcţia de locotenent-guvernator. Iniţial, Morgan a navigat alături de Edward Mansfeld, cel care coordona acţiunile corsarilor englezi împotriva posesiunilor spaniole din Lumea Nouă, pe care, cel puţin oficial, Coroana britanică le dezavua în faţa plângerilor repetate ale ambasadorilor Coroanei catolice. Prima expediţie care avea să-i aducă notorietate a fost organizată de Morgan împotriva oraşului Porto Bello, al treilea cel mai important oraş spaniol din Lumea Nouă, aflat în teritoriul actual al statului Panama. Cucerirea oraşului puternic fortificat a demonstrat calităţile de lider militar ale lui Morgan şi a creat un nou scandal diplomatic în Europa. O altă expediţie plină de neprevăzut a vizat oraşul Maracaibo (Venezuela), unde Morgan a reuşit să învingă forţe spaniole net superioare. După noi expediţii împotriva posesiunilor spaniole de pe continent şi de pe coasta cubaneză, Morgan s-a îndreptat spre cel mai important oraş al regelui catolic din Lumea Nouă: Panama. Din nou dovedind multă pricepere în luptă, oraşul a fost cucerit, dar prada nu a fost atât de bogată pe cât se aşteptau atacatorii. Oficialităţile oraşului îmbarcaseră din vreme mare parte din tezaurul preţios la bordul unor nave ancorate în portul Panama, ceea ce nu l-a împiedicat pe Morgan să tortureze prizonierii pentru a afla unde fuseseră ascunse bogăţiile. În mod paradoxal, piratul a fost înnobilat Această faptă de piraterie, desfăşurată în prima parte a anului 1671, a încălcat însă tratatul de pace dintre